Bunicii mei au locuit în oraș o bună perioadă de timp împreună, în timp ce bunicul meu obișnuia să iasă din oraș și să petreacă timp în țară. În anii ’70, el s-a angajat tot mai mult în conceptul de a trăi un stil de viață pașnic și sănătos și a vrut să se întoarcă la rădăcinile sale, astfel că după mulți ani, el și restul familiei, bunica mea, mama și frații mei, au decis să cumpere, în acel moment, cea mai remarcabilă casă arhitecturală Brâncovenească din regiune, datând din anii 1890, curând să devină casa lor pe care o puteți vedea astăzi cu detaliile acoperișului ascuțit pe măsură ce vă apropiați de porțile noastre. Mulți ani această casă a fost locul unor adunări frumoase și a evenimentelor de familie, unde au fost create multe povești memorabile, acesta fiind centrul meu natural de creație în timpul primei mele copilării. În fiecare duminică urcam dealul din spatele casei pentru a admira priveliștea impresionantă, pentru a face picnicuri și a construi corturi din bețe și cearceafuri.

Au trecut ani, iar mama mea a realizat că acest loc ar putea deveni mult mai mult în viitor, un loc pentru toată lumea să se bucure și să aibă la îndemână o evadare perfectă la țară. Ceva aproape de capitală și de suflet. Așa a început un proiect sincer și evolutiv de 4 ani. Pornind de la zero, un deal gol așteptând să devină o experiență rurală minunată. Conacul a fost finalizat în 2009, iar porțile sale au fost deschise în cele din urmă în 2019. Este o poveste despre moștenirea familială și dragostea pentru identitatea culturală.